nush cum draq am ajuns in situatia asta.de fapt nici nush de unde a aparut.eu stiam altceva....
mi-am dat seama k sunt perfectionist[sau cel putin asa mi se pare de la o vreme...] si kestia asta e cam nasoala.am inceput sa caut perfectiunea in aproape orice lucru, fapt, situatie, emotie....si mi se pare naspa deoarece nimeni si nimic nu mai intra in tiparele mele.am luat ca etalon perfectiunea din pacate.si ce e aiurea d-abia acum urmeaza pt ca am inceput sa caut femeia perfecta[da, stiu, voi care ma cunoasteti o sa ma judecati din nou si o sa-mi reprosati ca bat campii].si cica nimeni nu-i perfect si din asta rezulta ca eu de fapt nu caut nimic;si daca ar fi sa caut nu o sa gasesc.e naspa cand ma apuca, asa, cate o criza din asta existentiala.si va las mai sus o poza...e facuta cu o zi inainte sa terminam liceul[cacatu' ala invelit in aur al carui absolvent s-a nimerit sa fiu]
PS.imi cer scuze pt sosetele albe purtate la pantofi :D

